Educație socială - disciplină școlară cu rol în formarea și responsabilizarea socială a tinerilor

             Educația are un rol esențial în constituirea viitorului și reflectă lumea pe care vrem să o pregătim pentru generațiile următoare. Școlii îi revine misiunea să-i pregătească pe elevi să devină cetățeni activi și responsabili într-o societate complexă, multiculturală, cu o evoluție rapidă. În era inteligenței artificiale este importantă de a echipa elevii noștri cu valori, atitudini, abilități, cunoștințe și înțelegere critică, care să le permită să ia decizia în ceea ce privește viitorul lor.

Educația facilitează inserția socială, pregătește adaptarea individului în schimbarea personală în conformitate cu direcțiile de evoluție, componente și ritmul de dezvoltare a societăților umane viitoare, îl răspunde, îl face mai activ, productiv, îl învață cum să se integreze activ în viața civilă și în procesele democratice.  Activitatea școlară a elevilor este orientată, în mod esențial, spre asimilarea cunoștințelor valorilor culturii și civilizației, dar și spre formarea unor abilități și atitudini pe care școala, răspunzând cerințelor sociale, le necesități pregătirii viitorilor cetățeni. Învatamântul este un instrument de politică socială menit să asigure pregătirea profesională, integrarea socială și un anumit standard cultural al indivizilor. Sub acest aspect, se va prezenta un proces complex de dezvoltare liberă, integrală și armonioasă a personalității umane autonome și creative, conform unui ideal educațional care, ca proiecție, sintetizează dimensiuni socio-culturale și psiho-pedagogice. De aceea este necesar să-i învățăm pe elevi comportamente, modalități de a gândi și acționa,

Un rol în acest proces îl are Educația socială, disciplina obligatorie tuturor elevilor din gimnaziu, împărțirea tematică pe ani de studiu, în: Gândire critică și drepturi copilului,   Educație interculturală, Educație pentru cetățenie democratică, respectiv, Educație economico-financiară. Thisdisciplină îl educă pe copil pentru societate, pentru apartenența la grupuri, îl responsabilizează relativ social la statutul lui social, ca agent al proprietăților care formează și ca pion al unei societăți care evoluează pe coordonatele democratizării, modernizării și dezvoltării durabile, în concordanță. cu preceptele morale, cu legislaţia în vigoare şi cu cerinţele generale ale societăţilor româneşti în ansamblu.

Odată cu introducerea Educaţiei sociale în sistemul de învăţămînt din România, s-a dorit o schimbare a mentalităţii populației, în special a celor tineri, deoarece acest obiect de studiu are un scop aparte, cel de formare a unui cetăţean responsabil şi activ. Într-adevăr, ne convingem tot mai mult că dacă cetăţenii nu sunt indiferenţi față de ceea ce se întâmplă în jur, iau atitudine, au grijă de mediul în care trăiesc, sunt bine informaţi, nu admit minciuna şi dezinformarea, participă la acţiunile de îmbunătăţire a modului de viaţă, contribuie la edificarea unei societăţi democratice. Aici sunt la loc de cinste demnitatea persoanei, drepturile şi libertăţile ei, libera dezvoltare, dreptatea şi echitatea, diversitatea de opinii, toleranţa faţă de părerea celui de alături etc.  Menirea acestei discipline școlare este „dezvoltarea cunoaşterii orientate spre valori, a aptitudinilor bazate pe acţiune şi a competenţelor centrate pe schimbare, ce dau posibilitate cetăţenilor să aibă o viaţă productivă într-o democraţie pluralistă” [1]. De aici şi rolul important, universal recunoscut, al acestui obiect de studiu în construcția unor personalităţi integre. Altfel spus, Educația socială vizează formarea elevilor pornind de la personalitatea fiecăruia, dar racordând-o la idealul educaţional de atins, ceea ce va duce la consolidarea societăţii. Ţinând cont de faptul că trăim într-o lume în care schimbările se produc rapid, necesitatea ca cetăţenii să fie informaţi, activi, să manifeste inițiativă este mai pregnantă ca niciodată. Abilitatea de a se implica în problemele publice, în cel mai inteligent şi responsabil mod, se formează acum prin prisma conceptului de educaţie centrată pe copil. Astfel, în cadrul orelor de Educaţie socială (şi nu numai), elevii sunt angrenați în rezolvarea unor probleme concrete din propria comunitate.

Ce înseamnă Educație socială?

Educația socială, este un tip de educație care vizează relațiile sociale, care urmărește întărirea spațiilor de conviețuire socială între oameni. Acest domeniu de studiu constă  atât în încadrarea individului în societate și responsabilitatea socială a acestuia, cât mai ales în influențarea comportamentelor sociale în mediul de acțiune și activitate propriu individului (familie, școală, grup de prieteni, instituții culturale, diverse asociații etc.). [2].

Educația socială poate fi definită pe de o parte ca fiind, ,,totalitatea influențelor, care sunt exercitate pentru introducerea noilor generații în mediul social existent, prin transmiterea de reguli ale vieții comunitare și ale interacțiunilor sociale, de modele culturale, de tehnici și credințe și, mai ales, de sisteme de valori”, iar pe de altă parte ca fiind ,,o orientare a acțiunii pedagogiei curente, care urmărește să insufle copiilor spiritul cooperării, al respectului, al ajutorului reciproc, al solidarității sociale. Este o orientare democratică, cu accent pe deciziile luate prin dezbatere în grup, pe responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor sociale, pe implicarea în acțiunile comunitare. Ceea ce înseamnă să trăim împreună, și nu fiecare numai pentru sine” [4].

Astfel, Educația socială presupune transmiterea unor elemente de comportament social prin măsuri educative. Educația socială mai acoperă și alte sensuri: forme recomandate de relații sociale, empatie, comunicare în grup, dezvoltarea sentimentului comunității, apartenența la grup, interesele și responsabilitatea comună.

Care este scopul pentru care se studiaza aceasta materie?

Educația socială are ca principal scop să asigure modul în care se dezvoltă personalitatea fiecărei persoane. Această materie contribuie la formarea tuturor competențelor cheie pentru ca elevul să devină un cetățean responsabil iar toate informațiile au rolul de a contribui la dezvoltarea elevului pe parcursul întregii sale perioade de pregătire cât și după aceasta.

Prin urmare, în momentul în care elevul studiază educație socială va deprinde o serie de abilități și va învăța despre anumite informații importante astfel încât să se transforme într-un cetățean responsabil și activ.

În concluzie, Educaţia socială în învăţământ reprezintă o prioritate, în încercarea de modelare a personalităţii elevului în spiritul valorilor şi principiilor democratice care guvernează demersul societăţii. Această disciplină predată în şcoli deţine o contribuţie majoră în procesul de înţelegere şi însuşire a practicilor care fundamentează comunitatea şi întregul sistem în care trăim.

Această disciplină ajută la implementarea unor cunoştinţe necesare unui cetăţean ce trebuie să-şi cunoască deopotrivă drepturile şi îndatoririle. Demersul educativ, în acest sens, cultivă elevului o conduită conformă cu normele şi etica socială, în vederea aplicării şi respectării acestora; dezvoltă sentimentul responsabilităţii faţă de sine şi comunitate, precum şi ataşamentul, dragostea sau spiritul de sacrificiu faţă de semeni şi patrie. În plus, procesul de educare civică aduce la cunoştinţa tânărului copil o serie de reguli şi probleme cu care se confruntă societatea, pentru a-l determina să înţeleagă realitatea în care îşi duce existenţa şi a-i facilita integrarea şi adaptarea la formele şi valorile vieţii cetăţeneşti.

Aşadar, educaţia socială are un rol deosebit de important în a-l face pe elev să înţeleagă contribuţia pe care acesta o are ca membru al societăţii, în calitatea sa de cetăţean. Departe de a inocula prejudecăţi sau stereotipuri, acest demers educativ încearcă să sprijine dezvoltarea unui spirit creativ şi democratic, flexibil şi deschis, capabil de a iniţia ulterior noi strategii de îmbunătăţire a vieţii sociale.

 

BIBLIOGRAFIE

[1] MINISTERUL EDUCAȚIEI, Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE SOCIALĂ CLASELE a V-a – a VIII-a, București, 2017.

[2] Davidescu E., Pedagogia social. Suport de curs destinat studenților anului I, specialitatea Pedagogie socială., Universitatea Pedagogică de stat ,,Ion Creangă”, Chișinău, 2012, p. 4.

[3] Neculau A., Pedagogie socială (experiențe românești)., Editura Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași, 1994, p. 18.